Ce vrei tu de la mine, Petru?..

Întrebarea, ca o palmă cu degete calde, parfumate, cumva familiare, pe care nu știa dacă le simțea pleznindu-i sau mângâindu-i obrazul. În genunchi în mijlocul junglei amazoniene, balansându-se încetișor - stânga ... dreapta … stânga ... dreapta. Baston alb în căutarea unei poteci ce n-a existat niciodată.

 Ce vrei tu de la mine, Petru?..

Ce simplu era acum totul, ce copilăresc de simplu... Viața e ca apa, îți curge printre degete. Nu o poți apuca, nu o poți ține în mână.
Și acasă?..
Și acasă e ca apa. Ți se strecoară printre degete, atunci când închizi, furios sau înfricoșat, pumnul.